Blogul lui dheo

N-am mai primit o leapşă de ceva vreme. De fapt nici nu-mi doream aşa tare una, fiindcă în ultima vreme majoritatea sunt făcute doar pentru a obţine un link în plus, neglijându-se calitatea subiectului cât şi interesul pe care l-ar stârni publicului larg. Dar Andra aruncă o sarcină interesantă pe umerii mei, cerându-mi să continui, la fel ca în testele de personalitate de la începutul liceului, câteva propoziţii, care se învârtesc în jurul unui singur subiect: eu. Să începem!

SUNT: un simplu adolescent, la fel ca alte mii din din jurul meu, de aceea, vă rog, nu aşteptaţi de la mine mai mult decât sunt în stare. Nu mă stressaţi când nu e necesar, nu îmi cereţi ceva ce nu e de maximă importanţă, nu mă rugaţi să vă ajut într-o problemă simplă, a cărei rezolvare poate fi găsită lesne. Am prea puţin timp…

AŞ VREA: să fiu ceva mai eficient.

PĂSTREZ: o groază de mărunţişuri şi lucruşoare neînsemnate, începând cu maşinuţele şi jucăriile copilăriei şi terminând cu amintirile primilor ani de şcoală.

MI-AŞ FI DORIT: să pot fi apreciat toată viaţa pentru faptul că am fost puţin precoce. Până la 18 ani lumea se uită admirativ la tine, fiindcă eşti piciul ăla deştept. După aceea trebuie să tragi dublu pentru a te menţine în prima linie, iar asta nu sună prea bine.

NU ÎMI PLAC: o mulţime de lucruri. Însă pe primul loc vor sta mereu cei care nu ştiu să se comporte adecvat în societate.

MĂ TEM: de faptul că aş putea rămâne un mediocru. A constata că ai pierdut ani frumoşi din viaţă pe fleacuri, e pentru mine o lovitură mai mare decât moartea.

AUD: tot mai mult zgomot în jur. Oare muzica bună e plecată la plimbare?

ÎMI PARE RĂU: că n-am acordat de mic mai multă importanţă sportului.

ÎMI PLAC: apusurile, pizza, lasagna, Marea Adriatică şi călătoriile.
NU SUNT: aşa timid sau antisociabil precum par.
NICIODATĂ: nu mi-a fost greu să-mi cer iertare atunci când m-am văzut vinovat.
PAR: (cel puţin în poze) cu vreo doi ani mai mic decât sunt de fapt.
PLÂNG: foarte rar. De obicei trebuie să fie la mijloc ceva extrem de ciudat, ca să-mi pierd controlul asupra emoţiilor – sau un eveniment extrem de tragic în familie, sau ore în şir de stress şi presiune psihică.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: dispus să renunţ la a-mi apăra punctul de vedere, mai ales dacă văd că interlocutorul stă pe nisipuri mişcătoare.
NU ÎMI PLACE DE MINE: când trag linie şi descopăr că nu am atins targetul propus.
SUNT CONFUZ: când descopăr că nu mai deţin controlul asupra situaţiei.
AM NEVOIE: de multă, multă linişte şi o conexiune permanentă la internet.
AR TREBUI: să dorm mai mult. La urma-urmei, 4-5 ore din 24 e cam puţin, nu-i aşa?
VREAU SA DAU: leapşa mai departe, dar nu ştiu cine e dispus să o preia. Se arată cineva interesat?

Articole asemănătoare

• Numărăm până la opt! (5)
• Cei 73 de “nu” (13)
• Ultima carte citita (5)
• Totul e bun la ceva! (2)
• Romania de cinci stele (2)