E prima zi…

luni, ianuarie 5, 2009 2:17
Scris în categoria Povestiri

E prima zi, e prima oră şcolară în noul an…După o scurtă vacanţă de iarnă, aceeaşi sonerie ruginită adună adolescenţii zgribuliţi în clase. Afară e frig, dar înăuntru e aşa de bine! E-o atmosferă care îndeamnă la somn. Să fie ora matinală de vină?

Plictisiţi ocupă loc în bănci sperând să aibă parte de o oră de relaxare, gândindu-se că poate catalogul se va îndura să rămână închis pe catedră, că poate profesorul ar vrea să le povestească întâmplări din vacanţă, sau cel puţin să îi asculte gânditor pe ei. Totul trebuia redus la materia aceea searbădă? Nu putea fi lăsat ritmul normal deoparte măcar azi?

Dar nimeni nu îndrăzneşte să gândească cu voce tare, aşa că totul amuţeşte când mâna lui se întinde după ochelari şi cu glas ferm îndeamnă la disciplină:

- Linişte, copii. Să facem prezenţa!

(…)

studentul-cazut-pe-ganduriRăsfoit cu sfinţenie, filă după filă şi apoi închis cu respect, catalogul zace pe marginea catedrei. Profesorul e ocupat deja cu nişte hieroglife la tablă. Undeva, în ultima bancă, un elev pare că scrie în tăcere. De fapt e absorbit de gânduri. Nu poate fi distras de la meditaţia lui nici de scârţăitul cretei, nici de şuşotelile celor din faţă. Rememorând ultimele zile, se gândeşte că aceasta a fost ultima lui vacanţă de Crăciun în calitate de adolescent. La anul, pe vremea asta, va fi deja un adult, cu infinit mai multe responsabilităţi şi griji. La anul, va fi faţă în faţă cu bacalaureatul, examenul maturităţii sale.  Dar probabil pe atunci va fi aşa de ocupat încât nu va mai avea timp de vacanţe şi zile libere. Sau cine ştie? Poate …

Se trezi deodată cu un tresărit. Visase cu ochii deschişi? Iarăşi s-a lăsat purtat de gânduri pe  plaiurile nostalgiei? Parcă îşi propuse să scape de obsesiile astea. Încercând să se concentreze asupra explicaţiilor profesorului murmură în şoaptă:

Doamne, vreau să fiu mai eficient în acest an. Chiar din prima zi!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi vota pe blogoree!

sursă foto

Articole asemănătoare

Comentează, sau lansează un trackback de pe blogul tău.
Cuvinte cheie: , , , ,

14 Comentarii la “E prima zi…”

  1. A.Faith spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 1:49 pm

    haidi bre :) ) tu scrii d-ăstea din viitor? prezicătorule!

    RăspundeRăspunde
  2. dheo spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 2:32 pm

    @A.Faith: L-am finalizat pe la doua jumate, iar evenimentul la care ma refeream (prima ora din prima zi, intr-un an nou, dupa vacanta de iarna) trebuia sa aiba loc pe la sapte. Nu e o distanta prea mare. Cred. Sau cine stie, poate aproape adormisem in fata monitorului. Cert e ca la fata locului, totul s-a intamplat pe dos ca si mai sus.

    RăspundeRăspunde

  3. alexxutzu spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 3:03 pm

    in timp ce citeam articolul tau mi-am adus aminte de zilele cand si eu mergeam la scoala….era bine cand erai copil :D Cand cresti, cresti si responsabilitatile si problemele.

    RăspundeRăspunde
  4. porcusorul neisteric spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 3:05 pm

    Total gresit alexxutzu.Se simplifica tot.

    RăspundeRăspunde
  5. slayer666 spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 5:40 pm

    wow…ce ganduri profunde te-au macinat astazi…

    RăspundeRăspunde
  6. dheo spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 8:29 pm

    @alexxutzu: Asa e, Alex. Ca si copii dorim sa crestem cat mai repede, apoi odata ajunsi adulti, am vrea sa retraim copilaria. Tragica slabiciune omeneasca!
    @porcusorul neisteric: Poti da un argument, te rog? De ce crezi tu asta? Viata ta e mai simpla acum decat in copilarie?
    @slayer666: Ma bucur ca iti place, dar eu numisem randurile de mai sus “aberatii in miez de noapte”. Se pare ca a prins la public, totusi.

    RăspundeRăspunde

  7. A.Faith spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 8:32 pm

    @dheo: vezi? de-acum încolo, scrie în viitor când ştii sigur ce-o să se întâmple :)

    RăspundeRăspunde
  8. dheo spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 9:05 pm

    @A.Faith: Mi-e frica sa incerc sa fac asta din nou. De obicei iasa o poveste trista, iar pseudo-valorile din jurul meu sunt dezamagite fiindca presimt pentru ele un viitor nesigur, avantajand in schimb pe cei nebagati in seama.

    RăspundeRăspunde

  9. A.Faith spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 10:58 pm

    uneori, e bine să laşi viaţa să te surprindă :) în special atunci când ai impresia că totul e monoton.

    RăspundeRăspunde
  10. dheo spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 11:02 pm

    @A.Faith: Mersi de idee! O sa mi-l imaginez pe mosul dheo povestind nepotilor anii fecioriei sale, cand se juca pe bloguri!

    RăspundeRăspunde

  11. A.Faith spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 11:03 pm

    fecior?
    houston, we’ve got a problem!

    RăspundeRăspunde
  12. dheo spunea:

    ianuarie 5th, 2009 la 11:05 pm

    @A.Faith: that’s my time! Or not?

    RăspundeRăspunde

  13. zamolxis spunea:

    ianuarie 6th, 2009 la 8:47 pm

    cata emotie! cat suspans!
    (te-am votat pe blogoree, ca meriti!)
    :)

    RăspundeRăspunde
  14. dheo spunea:

    ianuarie 6th, 2009 la 9:38 pm

    @zamolxis: Mersi mult pentru vot, zamolxis!

    RăspundeRăspunde

Comentează!