Blogul lui dheo

Articolul de față își are originea într-un sondaj lansat azi-noapte pe contul meu de twitter. Întrebarea era una dintre cele care nu și-au găsit niciun răspuns după ce într-una din serile trecute am cutreierat cuprins de entuziasm zeci de bloguri, siteuri, forumuri și comunități care se ocupă de subiectul religie.

Până aci nimic neobișnuit. Trăim într-o societate ortodoxă laică, dar care e împânzită de protestanți, neo-protestanți, musulmani, budiști, atei, catolici, iudei, mormoni sau poate chiar sataniști. Iar ca o caracteristică a faptului că ne aflăm într-o țară liberă (plină totuși de prejudecăți) o bună parte a lor sunt reprezentați și pe internet. Și așa cum ziceam mai sus, e plin de comunități de tot felul unde întâlnești oameni din toate clasele și păturile sociale.

Nedumerirea mea a venit într-un moment în care am observat că mai bine de jumătate din cele pe care le-am vizitat conțineau reclame. În mod special adsense dar și bannere, campanii PPC, diverse forme de afilieri, iar câteva dintre ele desfășurau chiar comerț direct într-o formă sau alta. Și m-am întrebat: E etic să monetizezi un blog despre religie?

Iar răspunsurile vor fi mereu variate, în funcție de unghiul din care privești totul. Dacă ești un antreprenor de succes ți se va părea cât se poate de normal ca un astfel de proiect să aducă și monetizare. Ca blogger cârcotaș vei fi mereu amuzat de anunțul “pe acest site sunt afișate reclame pentru a reduce cheltuielile de găzduire. Vă rugăm să ne contactați dacă descoperiți ceva inadecvat“. Ca și credincios conservator vei fi indignat de amestecul religiei cu banii, ipostaza de laic aducându-ți o nepăsare totală asupra subiectului religie.

Ce cred eu

Dacă ar fi să dau doar un răspuns scurt aș spune atât: Nu! Însă fiindcă blogul ne îngăduie și câteva explicații, le voi da, încercând să mă feresc de polemici.

1. Biserica (ideală) nu are de-a face cu banii. E-adevărat, slujitorii bisericii trebuie să fie și ei întreținuți de ceva, însă a percepe o taxă pentru fiecare serviciu pe care îl prestezi în calitate de “păstor”, demonstrează că nu ți-ai înțeles scopul. Teologia nu e o meserie și nu o faci pentru a-ți construi o carieră sau a face branding personal. Dacă nu simți o chemare pentru a lucra cu oamenii la modul cel mai călduros și sincer, uitând de aspectul financiar și de beneficiile materiale ar fi mai bine să nu te apuci de ea.
2. Venind în online, dacă tu încerci să-ți “amortizezi cheltuielile” vânzând reclamă pe blog, ești în aceeași situație cu cei de la punctul 1 – nu ți-ai înțeles menirea. Dacă nu ești dispus să faci un mic sacrificiu pentru a susține singur un astfel de proiect, mai bine te lași de el. Dumnezeu e non-comercial. Credința nu-i pe bani. Dacă încerci să ne spui că nu vrei decât să informezi și că nu scrii ceea ce crezi ești mai mult decât un înșelător, ești un ipocrit.
3. Dacă mărețul tău proiect nu e site de publishing ci e o rețea socială adresată în mod special unei orientări religioase, datele problemei nu se schimbă deloc pentru că tu de fapt faci același lucru. Te folosești de conexiunile existente între cei cu aceleași convingeri pentru a-i aduna laolaltă. Iar punctul comun nu va fi ultima tendință din modă, nici cuceririle omului din spațiu ci vei folosi lucruri cu care sunteți familiarizați cu toții pentru a genera o discuție (doctrine, păreri, materiale audio, video mai mult sau mai puțin religioase).

În concluzie voi relua câte ideea principală: Dumnezeu nu e comercial. Iar ceea ce tu numești cerințele Sale (nu discutăm despre ele) nu pot constitui niciodată un suport bun pentru profit.

Articol publicat concomitent cu un articol pe aceeași temă de Cristian Voiculescu în încercarea de a dezbate acest subiect, mai puțin abordat în blogosfera românească.

Articole asemănătoare

• Vrei să ajuți cățeii să “crească”? (0)
• Traiasca! (9)
• Prozelitism? (24)
• Problogger.ro se lansează în versiune beta (10)
• Cum ai reacţiona? (6)