Sânzienele, amestecul de creștinism și păgânism
joi, iunie 25, 2009 7:30
Printre obligații casnice și telefoane, printre misiuni de dus la îndeplinire la servici și drumuri de colo-colo, am marcat ziua de ieri cu o cercetare neobosită. Fragmentat, întrerupt de zeci de ori de vreun mesaj, sau vreun “strigăt” pentru ajutor, studiul a ajuns totuși într-un punct finit până la sfârșitul zilei. Și așa cum probabil ați ghicit din titlu, am adunat informații despre sânziene.
În principiu, am plecat de la definiția oferită de dexonline, extinzând ulterior studiul pe messenger, twitter, google, site-uri, forumuri și bloguri.
Vroiam să știu și eu care e rostul și logica florilor galbene legate în formă de cruce și afișate pe porțile consătenilor mei în ziua de 24 iunie. Am încercat să aflu asta direct de la ei, dar n-au știut să-mi spună mare lucru. În general s-au învârtit într-un cerc vicios, unde cuvintele de seamă erau “tradiție”, “sărbătoare”, “așa se cade”, “astea-s obiceiurile pe la noi” sau alte asemenea explicații la fel de neconcludente. N-aveam nevoie de ilustrații ale spiritului de turmă. Știam prea bine cum funcționează. Mai ales la țară.
Nu mai lungim vorba. Punctez pe scurt concluziile la care am ajuns din studiul pe internet.
- Originile obiceiului fac trimitere la datini păgâne, zâne, iele și Ilene Cosânzene. Citind asta trăiam senzația unui deja vu. Parcă mă reîntorceam în anii în care studiam cu credincioșie Formula AS, înfiorându-mă la poveștile cu spirite din penultimele pagini, culese de la băbuțele din cine știe ce vârf de munte.
- Asocierea sânzienelor cu creștinismul nu e altceva decât o încercare de a “suprascrie” data unui obicei total opus religiei cu data de naștere a unui sfânt. Încercarea de a împăca scepticii cu evlavioșii, ateii cu creștinii, tradițiile vechi, “sălbatice”, cu noile dogme.
- Crucile din flori de pe porți n-au nimic de-a face cu vreun semn de evlavie sau credincioșie ci fac parte din străvechiul șir de ritualuri și semne prin care o fată încerca să-l găsească pe “Făt Frumos”.
La scurt timp după prânz decid că ar fi cazul să ies puțin la o plimbare pe stradă, pentru a-mi oxigena creierul. De după colț se ivește o bunicuță. Vine de la biserică cu un nepoțel de-o mână și cu o prescură în cealaltă. E îmbrăcată în cele mai bune haine ale ei, iar mulțumirea de a fi una din cele care merg la biserică în fiecare duminică și sărbătoare i se citește pe față de la o poștă. Îi dau binețe, apoi arătându-i buchetul de flori bătut în cuie pe poarta de lemn a unui vecin o întreb care e rostul sânzienelor.
- Cum nu știi, măicuță, e sărbătoare azi. Crucea asta trebuie să fie pe fiecare poartă creștinească în ziua nașterii sfântului Ioan.
Dau neîncrezător din cap, în timp ce ea își vede liniștită de drum. Pe trotuar, în spatele ei, un etnic german murmură încet, ca pentru sine:
Ciudați mai sunt și românii ăștia! Se închină la toate buruienile.
dan ghemes spunea:
iunie 25th, 2009 la 9:57 am
Fain gandit ! Bravo ! Sasu’ e dat dracu’ ! Numai ca ielele n-au nici o treaba cu sanzaienele ! Ielele a fetele alea topless care dantuiesc noaptea in pedure si nu fac lucruri f. bune. In schimb sanzaienele fac numai de bine !
Madalin spunea:
iunie 25th, 2009 la 10:33 am
UIte ca nici nu am auzit de acest obicei. În zona mea nici nu se zice ceva de el, nici măcar la ţară la bunici.
dheo spunea:
iunie 26th, 2009 la 1:54 am
@dan ghemes: Tot la topless iti sta tie capul
)
@Madalin: Vezi, trebuie sa mai treci din cand in cand prin Ardeal.