Singur împotriva lui Ceauşescu
miercuri, februarie 18, 2009 23:15Ai plecat, Gheorghiţă-al meu
Şi-ai lăsat în locul tău
Un tâmpit, un zăpăcit,
Un cizmar nenorocit.
La noi nu te-ai gândit?
C-a trecut un pol de ani
Şi ne-am săturat de trai
Ne naştem în frigidere,
De mâncat mâncăm surcele
Să ne mulţumim cu ele?
(…)
Nu, Gheorghiţă, tu ne cunoşti
N-o s-acceptăm atâţia proşti.
Nu-i lăsăm de capul lor
Să distrugă un popor
Că nu sunt ei împăraţi
Şi nici regii blestemaţi…
A munci ca tipograf în cea mai mare întreprindere de profil din ţară în epoca socialistă presupunea în mod inevitabil adoptarea unei poziţii vizavi de starea socială şi politică a vremii: Fie deveneai un apărător înfocat al “tovarăşilor”, susţinând prin cuvânt şi faptă acţiunile acestora, fie te identificai cu mişcarea de opoziţie, lucrând în ilegalitate împotriva sistemului.
Valentin Hurduc, un om simplu, membru al clasei muncitoreşti, din Otopeni, comună agrară (pe atunci) de la marginea Bucureştiului, devine în decursul anilor un pion central în lupta împotriva comunismului, în calitatea sa de redactor şi tipograf al manifestului “delict”, Luneta. Străduinţele sale în vederea confecţionării manuale a unor ustensile potrivite, lupta cu “băieţii cu ochi albaştri”, greutăţile întâmpinate în fabrică şi comunitate cât şi câteva din secretele succesului său sunt ingredientele care stau la baza cărţii de nici 200 de pagini în format A5 apărută la editura “Calypso” în anul 1991 în urma culegerii de către Ion Aramă a zeci de declaraţii şi informaţii de la erou şi anturajul acestuia. Acestea aduc note mereu proaspete despre percepţia oamenilor de rând asupra fenomenului comunist.
Ideile puse cap la cap şi combinate în “formule” simple şi pe îndemâna tuturor fac din carte un tovarăş excelent pentru o dupăamiază de februarie cuprinsă de ninsoare.
